Punct, dar nu de la capat.

“You have it all now,” he said.

She knew that people were not toys. And that even toys make their way into your nightmares if you break them in pieces.

La Miazanoapte

Today, I thought that I like riding the metro by myself at night. And that all choices in life are random, which turns the latter into a Brownian motion. It's far more interesting this way.

Maine e o noua zi. Look forward to it, ca asa-i sta bine omului, entuziasmat.

Don't get me wrong. I've always been a positive thinker. I think that pavements are made for dancing in a boundless space and that people don't understand it. Instead, they walk.

Din categoriile: “La pensii, carevasăzică, la pensii…” sau “Pesemne că acum s-a dus s-o scoată din puţ.”

Măh nene.

Dragilor, iubiţilor, se-nţelege.

Scriu din perspectiva omului care nu s-a dus cu Pluguşorul anul ăsta.

Vreau şi eu, pe lumea asta, adică acum, aici, în prezent (carevasăzică), să găsesc ceva, sau pe cineva, care să mă inspire. Sau o situaţie. Sau o conversaţie oarecare, poate cu un străin, sau poate cu o străină, sau poate cu un bătrân – om trecut prin viaţă, cu un rid adânc, sau poate chiar cu două sau cu trei, toate pe frunte. Sau pur şi simplu un om simplu, care trece prin viaţa uşor - de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Un om care poate de aia are mai multă voie bună în viaţa lui, că aşa nesilit cum e, nu-i sileşte nici pe alţii să urmeze căile cele bune. Căi înscrise pe tăbliţe cu reguli şi evidenţiate în statistici. Reguli care altminteri aduc, indubitabil, fericirea.

Mami, mami, îmi aduci şi mie cadou, de Anul Nou, o revelaţie?