Din categoriile: “La pensii, carevasăzică, la pensii…” sau “Pesemne că acum s-a dus s-o scoată din puţ.”

Măh nene.

Dragilor, iubiţilor, se-nţelege.

Scriu din perspectiva omului care nu s-a dus cu Pluguşorul anul ăsta.

Vreau şi eu, pe lumea asta, adică acum, aici, în prezent (carevasăzică), să găsesc ceva, sau pe cineva, care să mă inspire. Sau o situaţie. Sau o conversaţie oarecare, poate cu un străin, sau poate cu o străină, sau poate cu un bătrân – om trecut prin viaţă, cu un rid adânc, sau poate chiar cu două sau cu trei, toate pe frunte. Sau pur şi simplu un om simplu, care trece prin viaţa uşor - de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Un om care poate de aia are mai multă voie bună în viaţa lui, că aşa nesilit cum e, nu-i sileşte nici pe alţii să urmeze căile cele bune. Căi înscrise pe tăbliţe cu reguli şi evidenţiate în statistici. Reguli care altminteri aduc, indubitabil, fericirea.

Mami, mami, îmi aduci şi mie cadou, de Anul Nou, o revelaţie?